Stațiunea Băile Govora este acum una din minunile vindecătoare ale României.Un loc pur și ascuns de lume. Băile Govora a fost și este una din cele mai bogate stațiuni din România și Europa în ape iodurate și bromurate de origine organică.
Cum treci de Râmnicu Vâlcea, la doar 22 de kilometri spre Târgu-Jiu, ajungi în localitatea Govora. Acum 150 de ani nici nu exista această așezare. Tot atunci, aici s-a căutat petrol-aurul negru- și s-au descoperit ape termale cu beneficii curative.
Stațiunea Băile Govora este acum una din minunile vindecătoare ale României.
Un loc pur și ascuns de lume. Băile Govora a fost și este una din cele mai bogate stațiuni din România și Europa în ape iodurate și bromurate de origine organică. Chiar și acum, stațiunea le face concurență unor locații balneare de renume mondial ca Bains, La Bonzboule (Franta), Bad Hali (Austria), Salmaggiore (Italia), Marianske Lazne (Cehia).
Apa înseamnă vindecare și speranță la Govora
Aici, la Băile Govora, mai mult decât oriunde, vindecarea începe cu apa. Factorii naturali de cură ai locului sunt apele minerale de mare concentrație iodurate și bromurate, sulfu-roase.
Prima descriere amănunţită a izvoarelor de la Govora datează din 30 septembrie 1881, într-o scrisoare adresată prefectului judeţului Vâlcea, de către Ioan Măciuceanu, fostul primar al comunei Păuşeşti Otăsău şi Ioan Klaus, inginerul judeţului: „ Ieri la 29 septembrie 1881 orele două, post meridian, am descoperit izvoare de petrol în comuna Govora, cătunul Prajila, plasa Ocolu în cursul unei vâlcele numită Valea Hinţei între proprietatea Cernelele a comunei Şerbăneşti şi Păuşeşti Otăsău, distanţă spre nord vest de râul Govorei, trei kilometri şi în nivel pe o înălţime de 40 metri.
Aceste izvoare răsar chiar din marginea văii numită sus, sub o râpă fiind de jur împrejur păduri sub mai multe culori: de la acestea în susul apei distanţă de 60 metri am găsit izvorul clocotind chiar în mijlocul cursului acelei vâlcele ca şi când ar fierbe într-un cazan şi punând foc cu un chibrit imediat răspunde făcând o flamă vie şi apoi se stinge, şi între acestea două puncte există şi un izvor de apă pucioasă însă mult sărată, cam amară.”